In Romania europeana se intampla atat de multe lucruri cu iz oriental incat stau si ma intreb daca ne vom gasi vreodata locul in "Liga I" comunitara. Am ajuns sa cred ca pana si aerul pe care il respiram are miresme ce ne duc cat mai departe de Europa. Nu de continent, pentru ca asta ar fi prea complicat, chiar daca spatiul geografic in care salasluim nu este unul tocmai adecvat preocuparilor si comportamentului nostru ce ne "lipesc" de Orient mai mult decat de Occident, ci de obiceiurile si de comportamentul celor pe care ii vrem acum frati de Uniune. Ca niste prunci ce au supt lapte din acelasi san, romanii si cei care sunt europeni cu state vechi, seamana... si nu prea. Banuiesc ca noi nu suntem totusi un caz singular, ca si in tarile Uniunii exista situatii in care mioriticii ar recunoaste bucatele din "personalitatea" natiunii si ca inconstientul colectiv european pastreaza si lucruri demne de uitare si de rusine. Pentru ca n-om fi noi chiar cei mai rai. Nu putem sa credem ca tocmai noi, locuitori ai unui spatiu plin de bogatii, frumuseti si laudat de toti cei care trec prin aceasta zona, suntem un fel de oi negre ale continentului. Noi, cei mai laudati pentru felul in care ne intampinam oaspetii cu sare si paine si pentru felul in care ii omenim si ii primim in casele noastre... nu putem intelege de ce suntem de multe ori priviti ca niste paria. Insa, am observat eu, o tendinta generala a romanului este sa fie ospitalier cu strainii, fie ei si doar din afara caminului familial, dar si foarte rece cu cei ce ii sunt de-un neam. Suntem buni si mierosi cu altii, insa putem deveni cruzi cu cei de langa noi. Rudele apropiate sunt rapid uitate in momentul in care putem face "fata" buna in ochii unui strain. Si atitudinea asta se vede in cele mai diferite si triste feluri. Spre exemplu, jurnalele de stiri de zilele astea au fost "marcate" de un eveniment macabru.