- Politic - nr. 252 / 17 Ianuarie, 2007 Mai zilele trecute, fostul presedinte al Camerei Deputatilor, candva excelent ministru de Externe, dar si mai-marele vanatorilor si pescarilor romani, intrebat ce parere are despre vanatoarea de la Balc, pe domeniile miliardarului Ion Tiriac, a intors-o diplomatic si inteligent spre un interesant si incitant teren al discutiilor. Este regretabil, ne dadea de inteles candidatul din 2004 la presedintia Romaniei, ca nimeni nu ne mai viziteaza, decat cu prilejul unor vanatori! Facea referire la invitatii lui Tiriac. Adica, la granzii, miliardarii zilelor noastre, oaspeti ai stapanului de azi pe domeniile de altadata de vanatoare ale lui Ceausescu. Sefii de stat si premierii ne cam ocolesc (precizare: vizita lui Romano Prodi constituie oarecum o exceptie!). Sa vina, adica, acesti mahari, care stau pe munti de bani, iar cu acest prilej, dupa vanatoare sa incheie contracte, sa faca investitii in Romania. Sa se aleaga si romanii cu ceva. Toate acestea erau mai importante decat "biletelul" lui Tariceanu si anecdotica politica din jurul lui. Despre vanatoarea propriu-zisa, dezavuata de adevaratii vanatori (doar Istvanul, sluga miliardarului, zice: "Este normal!") ce sa mai spui? Acolo, pe cele 1.400 de hectare, cu vanat stresat, el e stapan si, ca toti imbogatitii dupa 1989, face ce vrea. Romanul privea la acea imagine, cumplita, dezolanta, terifianta, cruda, a animalelor ucise, vreo 200 la numar, si se intreba: cui aduce bani o astfel de vanatoare? Se stie cui. Aceasta, fie-ne iertat, nu mai este o vanatoare, ci un abuz. A fost sau nu autorizata? Cine stie?! L-am vazut pe un Ion Tiriac, dornic de publicitate ieftina, printre reprezentantii unei burjuimi uimite de "brend"-ul confirmand faima zonei cu cele mai bune conditii de vanatoare din Europa, in cojocul traditional romanesc, in mana cu bata aceea rotita amenintator. Poate cu ea dor