Grigore Cartianu: "Cu ce-om fi pacatuit noi, romanii, sa fim jecmaniti de atatia barbari ascunsi in partidele politice?"
Cand am iesit in strada, in 1990, pentru a ne opune pecinginii FSN-iste...
Cand am facut zid viu in jurul partidelor istorice, pentru a-i apara pe liderii taranisti si liberali de prigoana rosie...
Cand i-am blestemat pe nemernicii care-l umilisera pe Corneliu Coposu "salvandu-l" cu un TAB...
Cand am strigat "Jos Iliescu!" pana am ragusit ori, disperati, am luat calea pribegiei...
Cand, la descinderea hoardelor de mineri, ne-am privit in ochi unii pe altii, intrebandu-ne daca omenirea s-a alienat de tot...
Cand ne-am sters cu maneca roua de la coltul ochilor, incercand sa parem curajosi desi ne cotropise teama...
Cand am umplut strazile marilor orase pentru a sarbatori infrangerea barbarilor la alegerile din 1996...
Cand am dezvaluit combinatiile lui Nastase, cutremurati de mafia care se intindea ca raia sub carmuirea lacoma a acestuia...
Cand i-am implorat pe oameni, in 2004, sa nu mai voteze camarila PSD...
Cand am facut coada la urne pentru a pune stampila sperantei pe Dreptate si Adevar...
Cand ne-am simtit solidari cu istoria precomunista, cu Coposu, Ratiu, Campeanu, Cunescu si ceilalti supravietuitori ai terorii...
Cand am vazut in Tariceanu, fiul venerabilului Amedeo Lazarescu, o veriga a continuitatii in principii, un semn divin ca lantul istoriei nu poate fi rupt de nicio dictatura...
Cand s-au intamplat toate astea - si e vorba de vreo 17 ani din viata noastra -, nu credeam ca vom trai ziua sa strigam, tradati inca o data: nemernicilor, sunteti toti la fel!
Nu credeam ca unul care s-a pozat pe baricadele liberalismului din ianuarie 1990 ne poate trata ca pe niste prosti incurabili,
