Nu am fost niciodata prieteni foarte apropiati. Ba chiar pot spune ca ne-am ciondanit adeseori, in echipa in care am lucrat. Carol, de Carol Sebastian vorbesc, are multe defecte. E nu orgolios, ci de-a dreptul trufas-sforaitor, are hartag deseori, nu e intotdeauna drept, uneori chiar te mai vorbeste si pe la spate, de, ca oricare om, are o gramada de metehne.
Si are o singura calitate:se pricepe la politic. Dar cand spun ca se pricepe, ei bine, apoi, vreau sa stiti, chiar se pricepe. Spun asta si pentru cei care nu stiu, nu il cunosc personal, cum se intampla in cazul meu. De aceea, zic: Carol, intoarce-te. Lasa-i pe altii sa spuna ce vor ei. Tu, doar, intoarce-te.
Poate ca nu e „Flacara” cea mai tare gazeta din lume (oare? n-a ajuns inca?), dar, daca vrei, ea poate gazdui, prima, o rubrica a ta, de autor, pe „politic”. Ai ispasit destul. Daca esti barbat, intoarce-te! Stiu cum devine cazul cu Securitatea. Vorbesc dintr-o experienta directa.
Cand aveam treisprezece ani, a venit un nene in civil la noi, care nu s-a prezentat - si a inceput sa-i interogheze pe toti colegii mei de scoala generala, despre o svastica pe care cineva o desenase pe usa laboratorului de chimie. Mult mai tarziu, printr-o pura intamplare, am aflat ca acela era un ofiter de la Secu.
Numai providenta m-a ferit de a semna un angajament cu Securitatea, desi chiar nici nu stiam prea bine ce e aia atunci. Am povestit, de altfel, acum trei ani, intr-un interviu publicat la acea vreme, toata chestia asta. Am fost un tip norocos.
De aceea, celor care mi-ar putea zice, acum:” ce faci, ba, tu ii tii spatele unuia care a avut de-a face, stii tu, cu Securitatea?”, lor - si numai lor! - io am sa le raspunz dinainte: Vade retro, Satana! Ma enerveaza, chestia asta chiar ma calca pe nervi, ca, de vreo sase luni, asa cum ti-am spus, intarzai la berea ai
