- Diverse - nr. 252 / 17 Ianuarie, 2007 42. Deoarece Rinul si Dunarea superioara erau pacificate, Traian isi zise ca trebuie pacificata si Dunarea inferioara. Era indreptatit de a-si intoarce armele in aceasta parte, caci acolo vor fi cele mai mari pericole in viitor, pe acolo vor incepe invaziile. V. Duruy, Histoire des Romains, Paris, 1892, t. IV, p. 746 43. Luand seama la timpul scurt in care s-a petrecut aceasta transformare, esti obligat sa accepti ca aceasta latinizare a Daciei este cea mai impresionanta opera de colonizare cunoscuta in istorie. (…) Eu nu pot accepta teza lui Roesler, care crede ca valahii au revenit in Dacia la inceputul secolului al XIII-lea, precum si teza care sustine ca, printre aceste milioane de oameni care vorbesc o limba al carei fond este latin, nu s-ar gasi si numerosi descendenti ai colonilor adusi de Traian. V. Duruy, Histoire des Romains, Paris, t. IV, p. 462 si 758 44. Daca milionul asta de oameni a trecut tot la miazazi de Dunare, cum spun cele vreo doua-trei scrieri vechi dupa care s-au luat invatatii cei noi, atunci nu se poate sa nu gasim dincolo de Dunare, in ruinele si pe pietrele scrise, ce ni s-au pastrat destul de multe din vremea aceea, semne ca la anul 270 dupa Hristos populatia de acolo s-a inmultit dintr-o data cu un milion. Daca nu orase, macar sate mai multe, daca nici sate noi, macar largirea celor vechi, trebuie s-o intalnim in semnele scrise ale vremii aceleia. Si totusi. Toate stirile ce avem de la miazazi de Dunare: ruine, pietre scrise, carti vechi cu nume de orase si sate de atunci nu arata, in afara de botezarea de catre stapanire a unor bucati de pamant de aici cu numele Daciei pierdute, nici o schimbare in anii de dupa 270. Tot atatea sate, tot atatea orase, tot atata bogatie si saracie si inainte si dupa anul asa-zisei noastre stramutari. Atunci, unde a intrat multimea aceea de oameni? Ca nu un mili