Gigi Becali a facut iar o isprava, transand nenorocirea a vreo 70 de amarati care se prabusisera cu tot cu darapanatura in care locuiau pe la Matache. Autoritatile nu gasisera decat partial solutii. In doua luni vor avea case, s-a angajat latifundiarul. E deja fapt divers sa afli ca Becali a dus sub acoperis vreo familie nefericita. A terminat vreun sat pentru sinistrati. A mai ridicat vreo biserica, pana si pentru diaspora de peste Ocean. A mai miluit niste pusti la o intersectie sau a mai dotat vreo scoala. Nu sunt catusi de putin fan Gigi. Imi displac profund ostentatiile sale, discursul agresiv si bolovanos, alunecand spre mahala.

Dar nu pot sa nu observ ca sondajele ii confirma mereu ascensiunea in perceptia publica, si doar nu le-o fi aranjat el pe toate. Nu cred nici in totalul lui altruism, in ideea ca face milostenii doar din profund spirit crestin. Sigur ca fiecare milion (de euro) pe care-l cheltuieste cu astfel de gesturi e o investitie electorala. Dar poti sa-i reprosezi lui acest lucru? Sau poti sa-i pui in carca nevolnicia fiscalistului Bodu, incompetenta unor procurori care s-au tot lasat ridiculizati? E de vina el ca da case, cand ministrul Laszlo Borbely n-a fost capabil sa le termine pe cele pentru care avea si fonduri, si parghii administrative? Or, cine-i impiedica pe alti politicieni si miliardari, pe un Dinu Patriciu, pe un Dan Voiculescu, sa demonstreze ca si prea-plinul lor poate salva niste nefericiti? E anapoda ca un Gigi Becali e sus in topul politic. Deocamdata, e un om de afaceri prosper. Mai are mult pana sa se slefuiasca, sa devina un autentic om politic. Dar cresterea lui rapida e un rechizitoriu pe care o buna parte a populatiei il face clasei politice. Ale carei varfuri o tot ametesc de 17 ani. Cu vorbele, nu cu faptele.