Una dintre ultimele decizii luate de Guvern la sfârşitul anului trecut a stârnit zâmbete pe chipurile unora şi i-a lăsat cu gura căscată pe mulţi alţii. Desfiinţarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii (ANRC) şi înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ANRCTI) a fost pusă pe seama incapacităţii primului-ministru de a se recunoaşte învins, dar a fost trecută cu vederea pentru că precedente e

Una dintre ultimele decizii luate de Guvern la sfârşitul anului trecut a stârnit zâmbete pe chipurile unora şi i-a lăsat cu gura căscată pe mulţi alţii. Desfiinţarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii (ANRC) şi înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ANRCTI) a fost pusă pe seama incapacităţii primului-ministru de a se recunoaşte învins, dar a fost trecută cu vederea pentru că precedente există. O privire mai atentă, arată că mişcarea mai fusese discutată de guvernanţi, dar că a fost aplicată în grabă şi eronat, din cauze conjuncturale. Se dorea sporirea independenţei instituţiei, s-a decis înfiinţarea unei autorităţi care „se organizează şi funcţionează sub coordonarea primului-ministru“, după cum spune chiar ordonanţa de urgenţă; se dorea un domeniu al comunicaţiilor în concordanţă cu legislaţia europeană, ne-am ales cu nesiguranţă, neîncredere şi o instituţie, probabil, unică în Europa.

O treabă făcută în grabă

Sunt mai multe aspecte implicate în această discuţie. Transformarea ANRC în ANRCTI este un lucru fundamental corect. O să vedem şi cum o să arate transformarea asta concret, pentru că, după părerea mea, ANRC trebuie să se ocupe de tot ce înseamnă reglementare secundară, IGCTI-ul, de tot ce înseamnă gestiunea resurselor limitate, supravegh