Politicienilor autohtoni le place excesul, nu doar cel etalat in declaratiile de avere, pe care se tem sa le supuna unui eventual control pe care l-ar putea face inca inexistenta institutie numita Agentia Nationala de Integritate (ANI), ci si cel institutional. Parlamentul este supradimensionat, cele doua camere au atributii asemanatoare, bicameralismul fiind doar o forma de incetinire a procesului legislativ, iar numarul senatorilor este mai mare in Romania decit, de exemplu, in SUA. Executivul functioneaza cu mai multi ministri decit state mult mai mari si mai numeroase din Uniunea Europeana: guvernul are 23 de ministri, fata de Germania, unde functioneaza 15 ministere, Franta si Spania, unde exista 16 sau Italia, unde sint doar 14. Armata romana are peste o suta de generali, mult mai multi decit principalele tari europene, in vreme ce numarul studentilor din Romania este aproximativ dublu fata de cel din Germania.

Acest exces institutional are traditii istorice, dupa cum descrie istoricul I.C. Filitti (1879-1945), explicind ca reflecta un fel de rapacitate a clasei politice: „Bugetele noastre oglindesc aceste rataciri ale pseudoburgheziei noastre conducatoare. Avem mai multi ministri, subsecretari de stat si secretari generali decit ne trebuie, cu alaiul cabinetelor lor; avem un general de corp de armata in vreme de pace si mai multi generali inspectori, pe cind Polonia n-are decit un inspector militar, iar Franta numai generali de divizie; avem un lux de misiuni diplomatice permanente in strainatate si numarul sefilor de misiuni recrutati in afara de cariera diplomatica incarca bugetul ministerului de externe. Avem o inflatie de invatamint teoretic superior, flagel pe care Maiorescu incerca zadarnic sa-l combata inca de la 1875 si de pe urma caruia nu recoltam decit candidati tot mai multi la functii si catedre. Privilegiile boieresti s-au desfiinta