Riscul seismic este mult discutat in Romania. Si nu degeaba, fiindca este un risc major, cutremurele puternice (de peste 7 grade pe scara Richter) putind avea consecinte dramatice pentru fondul construit inainte de al doilea razboi mondial, dar nu numai. Structuristii romani au perfectionat insa constant normele de proiectare, fiecare seism important asigurind datele necesare atit in ceea ce priveste modul lor de manifestare, cit si raspunsul constructiilor la aceste solicitari. De cutremure nu ne pazeste insa numai norocul personal, ci, mai ales, grija cu care se construieste. Legislatia autohtona este de natura a ne arata modul de lucru corect. Nu numai normativele in vigoare, dar si modul de elaborare a proiectelor, verificarea acestora, precum si etapele de constructie pentru fazele sugestiv denumite determinante sint de natura a stabili un cadru care odata ce este respectat, ne poate da asigurarile necesare pentru a dormi linistiti. Din pacate graba celor care construiesc le cam da ghes sa treaca peste aceste elemente vitale din cadrul proiectarii si al executiei, ceea ce este ingrijorator. Sau se mai intimpla un fenomen: beneficiarii vin la arhitect cu planurile unor locuinte vazute de ei in alte tari si doresc sa-si construiasca exact aceea casa, fara sa tina cont ca o cladire se proiecteaza in functie de terenul pe care se va amplasa, zona climatica si multi alti factori. De la vointa la realizare e cale lunga si apar multe probleme in dezbaterile arhitect - beneficiar, cind acestia din urma vor, de exemplu, sa aiba camere cu deschideri foarte mari in locuinte pe zidarie, ferestre uriase si nu inteleg ca astfel structura de rezistenta nu ar face fata unui seism major. De exemplu, legea cere pentru autorizarea lucrarilor in ceea ce se poate denumi deja a fi celebrul PAC (proiect pentru autorizatie), planurile fundatiilor. Intentia legiuitorului este una notabi