I. 1. L’Enfant/Copilul. 2. Capote. 3. Munich/München. 4. The Departed/Cirtita. 5. Children of Men/Copiii tatalui. 6. Borat. 7. A fost sau n-a fost? 8. Inside Man/Omul din interior. 9. The Squid and the Whale/Ciinele si pisica. 10. My Summer of Love/Dragoste de-o vara.
II. Blockbuster-urile hollywoodiene si marile productii europene au ajuns la noi cam in acelasi timp cu restul lumii. Mai prost am stat la peliculele independente, fara appeal de multiplex, la „obscuritatile“ adorate de critici, la documentare sau la debutanti.
Dar si aici lucrurile s-au imbunatatit fata de anii trecuti, gratie unor distribuitori mai aventurosi si subventiilor acordate de Eurimages. Pentru cinefilii invederati exista intotdeauna solutia salvatoare a festivalurilor (DaKINO si TIFF au inceput sa scoata pui si epigoni).
III. Am mai spus-o si cu alte ocazii: stam foarte bine cu noul cinema romanesc. De fapt, e prima data in istorie cind Romania a devenit hot spot-ul cinemaului mondial: in 2006, valul initiat de Moartea domnului Lazarescu a fost alimentat de patru filme favorite la festivalurile internationale (A fost sau n-a fost, Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii, Hirtia va fi albastra si Legaturi bolnavicioase), care au avut si distributie in cinematografele europene, ceea ce e extraordinar.
IV. in loc sa se investeasca zeci de miliarde in filme care sint niste esecuri anuntate (vezi ultima sesiune CNC), mai bine s-ar investi intr-o campanie nationala antipiraterie, in modernizarea si construirea de alte cinematografe sau in campanii publicitare puternice (s-ar putea da o lege care sa scuteasca de plata reclamele filmelor romanesti pe TV). in loc de politica „sa iasa la numar“, ar trebui una care sa ajute peliculele sa ajunga la public. Cred ca spectatorii romani sint, in mare parte, juvenili (dar, din nou, unde sint atit de necesarele studii demo