Domnule Stere Gulea, sinteti nu doar titularul unei filmografii importante (cu Morometii, cu Stare de fapt), dar si detinatorul unor atributii publice de seama (ultimul presedinte la ONC 2, in 1999-2000, inainte de a doua suspendare a nobilei firme, dupa cea operata de regimul sovietizat din 1948; acum aveti o functie in relatiile cu Eurimages). Din acest unghi privilegiat, cum vi se par opiniile unor colegi care cred ca Legea Cinematografiei e in genere buna, ca si Regulamentul concursurilor de la CNC, doar ca ele au fost imperfect aplicate? Nu a fost, din capul locului, „ceva putred“ in actele normative respective? Si cum putem scapa – v-am prevenit ca intrebarile momentului de fata sint à prendre ou à laisser – de putregaiul intregii componente actuale a Consiliului de Administratie de la CNC?
Referitor la cit de buna sau mai putin buna este actuala Lege a Cinematografiei, pot sa va spun un singur lucru: este mai buna decit precedenta, facuta de S. Nicolaescu. Legea in vigoare a corectat erori sau aberatii ale celor anterioare, dar dupa opinia mea ea a fost croita dupa acelasi calapod – Ordonanta din 1997. Un lucru care se perpetueaza din 1997 este cel legat de identitatea institutiei. Dupa opinia mea, aici lucrurile nu sint deloc clare. Legea da o definitie pe care eu n-o prea descifrez: „institutie publica de interes national, in subordinea Ministerului Culturii si Cultelor“.
Apoi, conducatorul acestei institutii este denumit director si are alaturi un Consiliu de Administratie. In general, consiliile de administratie sint pentru institutii independente. Consider ca ar fi mai potrivit un Consiliu de Administratie al Fondului Cinematografic care, de fapt, el efectueaza finantarile. CNC are nevoie de alte organisme de decizie si de lucru. In felul acesta, cred ca va raspund si la intrebarea legata de cum s-ar putea scapa de putregaiul din Consi
