Intr-o masina jumatate Dacie, jumatate Jeep, purtându-si sufletul la vedere imbracat intr-un costum de-un alb fumegat, rânjeste cuceritor natiei române chipul cu o mie de fete al Dictatorului. Cu limba si-a vopsit o parte a vehiculului in trei culori, iar pe cealalta arboreaza in functie de moda europeana ori un stindard verde, ori o flamura rosie, sau mai recent stele pe fond azuriu. Are carisma tipul: blondele ii doneaza benevol buzele, inteleptilor li se ofilesc neuronii in cinstea lui, iar multimea mugeste a farmec când el se iveste. Pe pamântul natal e imbatabil ca titanii din poveste, caci nici slujitorii lui Dumnezeu nu rezista seductiei sale cu aroma de trabuc. Se prezinta sub felurite nume: cu ani in urma isi spunea Carol sau Maresalul. Apoi, indragostit de popor, si-a ales nume mai simple, Gheorghe, Nicu... De curând a inventat o gaselnita: are atâtea nume incât nu-l mai poti identifica decât dupa masina jumatate Dacie, jumatate Jeep. Si s-a mutat din Bucuresti in provincie, acolo unde aerul e mai sarac si deci mai usor de corupt. Anul acesta, chipul cu o mie de fete si suflet la vedere imbracat in costum alb fumegat intra in al optulea deceniu de domnie. Viata lui ar fi perfecta in tinuturile dintre Carpati daca nu ar exista ei... Huliganii. Cuvântul acesta, huligan, periferic si nociv pe alte plaiuri, a facut la noi o cariera de sfânt. In tara oglinzilor strâmbe, tara Dictatorului cu o mie de fete, si cuvintele inseamna altceva decât in alte lumi mai simple. Intâia respiratie publica a Huliganilor a fost cea din romanul tânarului savant de 28 de ani Mircea Eliade. „Sa nu respecti nimic, sa nu crezi decât in tine, in tineretea ta, in biologia ta (...) acesta e singurul debut fertil in viata: experienta huliganica“. Deranjat de inteligenta generatiei conduse de tânarul autor miop, Dictatorul cu o mie de fete ce purta la acea vreme sceptru regal s-a metamorf