La 1 ianuarie 2007, Romania a devenit membru UE. Din perspectiva pur economica, intram in Uniune cu motoarele turate la maximum. De fapt, se pare ca in acest moment nimeni nu crede intr-o incetinire a procesului de convergenta reala. In 2006 am bifat al saptelea an de crestere economica.
La 1 ianuarie 2007, Romania a devenit membru UE. Din perspectiva pur economica, intram in Uniune cu motoarele turate la maximum. De fapt, se pare ca in acest moment nimeni nu crede intr-o incetinire a procesului de convergenta reala. In 2006 am bifat al saptelea an de crestere economica. Media cresterii economice pentru perioada 2000-2006 este in jur de 5,5%. In termeni nominali, PIB-ul a crescut de patru ori in acest interval. Din punctul meu de vedere, aceste rezultate au fost posibile prin retragerea statului din economie.
Privatizarile din ultimii cinci ani si reducerea impozitului pe profit au impulsionat sectorul privat si cresterea economica. Din pacate, intr-o economie de piata nimic nu este gratuit, si aceasta crestere economica are si ea un cost. Pe termen scurt, acesta este deficitul de cont curent. Pe termen lung, costul il reprezinta migrarea a peste doua milioane de romani, care au abandonat o economie care nu creeaza locuri de munca. Dar cum este inceput de an, cred ca ar fi bine sa vedem care sunt provocarile anului 2007.
In ceea ce priveste cresterea economica, exista un consens potrivit caruia economia va folosi momentul favorabil si va continua sa creasca in ritm alert. Bineinteles, acest lucru va pune presiune si mai mare pe resursele din economie, in special pe forta de munca si pe capital. Cresterea economica va aduce importuri de capital, dar si importuri de bunuri de consum. Ducand rationamentul mai departe, cererea mare pentru forta de munca va determina majorarea salariilor in anumite sectoare. In alte sectoare, cum ar fi cel public, sa
