- Diverse - nr. 253 / 18 Ianuarie, 2007 48. Un complex de imprejurari fericite si cativa sefi abili facusera din daci, pe vremea lui Pompei, cea mai mare putere a Europei. Olbia, care rezistase la cinci secole de asalturi barbare, fu cucerita si distrusa _ si de atunci inainte dacii, stapani ai Marii, ai gurilor marilor fluvii si stapani peste pamanturile roditoare din sudul Rusiei, putura ridica pretentii pentru un rol suveran. Pe Dunare, urcara spre Europa Centrala. Infransera repede pe galii scordisci din partile Belgradului, cucerind campia Ungariei de astazi, de la ultimii mostenitori ai celtului Segovesc. Impinsera pe Boii din Boemia si pe Noricii din Stiria. Sabii fura batuti in lupte sangeroase. (…) De la Viena la Odesa, imperiul dacilor stapanea cele mai importante vaduri de comert, cat si pamanturile cu solul si subsolul cel mai bogat din Europa Centrala. In jurul lui Buerebista ("el nu fu niciodata invins") si al lui Deceneu dacii delirara de entuziasm si de incredere in puterea lor, vreme de trei decenii. La un secol si jumatate dupa Burebista, Dacia ajunse din nou la mare faima si glorie sub celalalt rege al ei, Decebal. Atat sub acesta, cat si sub cel dintai, inima politica a Daciei batea in cadrilaterul de munti cuprins intre apa Muresului, a Sebesulului si a Streiului. Pe coastele de pe varfurile a zeci de munti din aceasta regiune se inaltau tot atatea cetati si fortarete, unde-si aveau resedinta regii Daciei, ca si sfetnicii lor militari si religiosi mai de seama. Una din aceste cetati era capitala Daciei. De pe muntii lor, privirea prindea in zilele senine toata Transilvania incinsa de munti. Rotindu-si de acolo privirile si gandul, Buerebista si Decebal traiau, putem spune, articulatia si dimensiunile geografice ale Daciei si descifrau fizionomia si destinul fiecarui organ geografic al acesteia. De acolo pornind, se otelisera Dacii "in vantul lar