Daca mai toate institutiile muzicale cu staif au trecut cu vederea – cel putin in 2007 – ziua pe care, la fiecare inceput de an, o asociem cu Mihai Eminescu, un public numeros a avut bucuria sa regaseasca parfumul si sonoritatea inconfundabila a versurilor sale chiar pe 15 ianuarie, intr-un recital sustinut la Sala Dalles – acolo unde, cindva, concertau frecvent Silvestri, Jora sau chiar Enescu, toti marii nostri interpreti –, in cadrul ciclului realizat cu daruire de Alexandra Mircea, sub egida Ministerului Culturii si a Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National a Municipiului Bucuresti.

intimpinati inca de la intrare de efigia poetului, spectatorii au urmarit un program inteligent conceput de soprana Georgeta Stoleriu – de aceasta data, in calitate de profesor la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti –, realizat de sase dintre studentele sale, propunindu-ne doua modalitati de a-l (re)descoperi pe marele poet in relatia cu muzica. Astfel, in prima parte am ascultat miniaturi vocale inspirate de versurile sale, compuse ieri si azi, in maniera „inaintasilor“ sau a rafinatilor creatori de la finele veacului trecut, avind insa ca „numitor comun“ sensibilitatea si mai ales raportarea la sensurile si expresivitatea versului. intr-o derulare conceputa scenic, tinerele soliste au rostit frinturi din poeziile ce aveau sa fie apoi cintate, dar si din paginile despre Eminescu scrise de Marin Sorescu, Nichita Stanescu, G. Calinescu sau Constantin Noica, debutind cu acel emblematic „…si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume…“), abordind cu sinceritate si emotie lieduri de Valentin Teodorian (Pe aceeasi ulicioara), Diamandi Gheciu (Dorinta, Si daca…), Gheorghe Dima (Somnoroase pasarele), Felicia Donceanu (ciclul Imagini – La mijloc de codru…, Lumineze stelele…), Nicoale Bretan (Ce te legeni…) si George Stephanescu (O, ram