Emil IVANESCU
Artistul si moartea
Editie si postfata de Raluca Duna, prezentari de Matei Calinescu, Alexandru George si Alexandru Vona
Editura Institutul Cultural Roman
Colectia „Editii critice“
Bucuresti, 2006, 370 p.
Identitatea literara a unui scriitor nu se construieste intotdeauna in contemporaneitatea acestuia. Adesea ea este produsul unei lecturi retrospective, apartinind, nu rareori, criticului care revizuieste trecutul literaturii. La aproape 60 de ani de la publicarea piesei de „teatru interior“ Artistul si moartea in revista Agora, condusa de Ion Caraion si de Virgil Ierunca (1947), identitatea scriitorului interbelic Emil Ivanescu, fratele cu 10 ani mai mare al lui Mircea Ivanescu, este recompusa prin adunarea scrierilor sale, majoritatea in faza de proiect, in volumul care poarta numele aceluiasi text dramatic. Artistul si moartea reuneste, alaturi de piesa omonima, Dialogiile Psihopatului sau Colocviile sfirsitului de noapte, tot o incercare dramatica, doua Jurnale, unul in romana si altul in franceza, Note dintr-un carnet, cinci proze (de la schite la nuvele si un inceput de roman) si citeva scrisori. Editia este realizata si postfatata remarcabil de Raluca Duna, textele fiind insotite de prezentari semnate de Matei Calinescu, Alexandru George si Alexandru Vona si de o nota biografica apartinind lui Mircea Ivanescu.
Aparitie fulguranta si stranie in spatiul interbelic, Emil Ivanescu paraseste deopotriva cimpul literar si cel al existentei la 22 de ani, printr-o sinucidere regizata si anuntata prietenilor, dupa ce consumase borgesian literatura, suprasaturat de eruditie si avind constiinta, comuna generatiei sale, a trairii sub „teroarea istoriei“.
Recitite astazi, proiectele literare ale lui Emil Ivanescu lasa impresia de eterogenitate, de hibrid, puternic marcate de un estetism acut ce coe
