Cei care lucram si studiem in domeniul stiintelor politice (in genere al stiintelor sociale) stim ca, spre deosebire de multi oameni apartinand altor domenii, noi nu ne putem practica profesia decat in regimuri democratice. Ar trebui sa tinem partea democratiei macar din instinct de conservare profesionala. Altfel profesia noastra dispare, iar noi suntem amenintati, fie sa nu mai putem profesa, fie sa devenimin corpore slugi ale unui regim dictatorial sau totalitar. Prin urmare, apararea drepturilor individuale, a statului de drept, a coexistentei regulii majoritatii cu drepturile minoritatilor (altfel avem de-a face cu tirania majoritatii), a pluralismului, separatiei puterilor devin conditii sine qua non, indiferent ca, in felul nostru, avem anumite preferinte ideologice: conservatorism, crestin-democratie, liberalism, socialism, feminism, ecologie. Neprotejarea nucleului tare al democratiei este curata sinucidere profesionala. Ce se intampla atunci cand politologii au clienti privati? In principiu, nimic nu se schimba substantial, din punct de vedere deontologic. Un astfel de politolog se pliaza pe profilul ideologic al "clientului" (partid sau politician) si face servicii de consiliere, in limitele stiintei si deontologiei propriei profesii pe care se presupune ca le cunoaste. Daca anumiti specialisti din Romania ar afla ca exista coduri profesionale, fapt care nu pare sa ii intereseze deloc, ar sti ca, indiferent pe cine ar avea drept clienti, ar trebui sa respecte cateva principii fundamentale. Exista limite etice, general admise in privinta devotamentului fata de client sau a aplicarii devizei"Clientul nostru, stapanul nostru!". Pentru ca profesionistii sa fie responsabili, trebuie sa fie liberi moral (autonomi). Ei trebuie sa actioneze in limite legal permise si moral corecte, nicicum doar ca simplii executanti ai ordinelor clientilor. Au expertiza, au autori