Disputa inversunata si plina de acrimonie privitoare la mentinerea sau nu a icoanelor ortodoxe in scolile publice a fost, dupa parerea mea, ratata aproape complet (si de ambele parti), deoarece problema principala a fost escamotata. Inainte de a decide daca ele trebuie scoase sau nu din clase, trebuia pusa intrebarea esentiala: ce anume, sub raport vizual, trebuiein general sa existe (e bine sa existe) in scolile publice (in afara de tabelul lui Mendeleev si harta României)? Fiindca, daca scot icoanele pe motiv ca sunt "simboluri religioase", mai am voie, de pilda, sa expun o reproducere cu o Madona de Rafael sau cu o Buna Vestire a lui Fra Filippo Lippi? Iar daca le las, am voie sa completez vizual peretele clasei cu imagini ca acestea sau altele: de pilda, pot sa alatur unei reproduceri de buna calitate a epitafului de la Cozia o menora dintr-un manuscris medieval? Sau o imagine cu "Allah Akbar"? Sau cu simbolul taoist Yin-Yang? Sau cu o reprezentare a lui Shiva cu multiple brate? Toate acestea sunt "simboluri religioase" ale diferitelor religii, unele ale unor religii sau culte prezente si in Romania. Da, sustin eu! Nimic nu ar trebui sa impiedice prezenta lor imagistica, si nu numai la orele de religie. Ba chiar acest lucru sau ceva asemanator mi se pare necesar si benefic pentru procesul educational, la modul general. Unii l-au intrebat pe profesorul Moise cu ce il deranjeaza prezenta icoanelor in scoli, intrebare la care respectivul a evitat sa raspunda, inconjurandu-se cu argumente legale nu foarte relevante si care, in orice caz, nu au prea convins asistenta. Realitatea e ca prezenta icoanelor ca "simboluri religioase", ca documente de spiritualitate, pentru a nu mai vorbi de valori artistice, nu are de ce deranja; mai degraba absenta ar putea deranja. In schimb, prezentarea lor ostentativa ca "obiecte de cult", sugestia din partea invatatorului, profesorului