Autorul senzaţionalelor Memorii de astăzi, Jean-François Revel, este şi autorul de acum treizeci de ani al unei cărţi despre - da! - Marcel Proust, şi se vede că este! Începând cu tehnica narativă - Memoriile sale, ca şi romanul proustian, nu urmează cuminte un fir cronologic, nu înaintează metodic dinspre trecut spre prezent, cum se întâmplă de obicei în astfel de întreprinderi, de cele mai multe ori laborioase şi anevoioase, ci se îndreaptă în mai toate direcţiile odată, după inspiraţia momentului, amestecă trecutul îndepărtat cu prezentul imediat, se plimbă prin timp, nu la voia hazardului, ci în virtutea unor obsedante teme - sau noduri - reflexive. Amintirile alternează cu dezvoltările eseistice, cu observaţiile generale pe cele mai diverse teme - opera unui ascuţit moralist, mare amator de digresiuni, de explicaţii filozofice, de cozerii, toate în marginea unor evenimente trăite - reconsiderate, povestite şi repovestite. Cu poftă comunicativă - Memoriile, între multele cărţi ale lui Revel, pare să fie cea scrisă cu mai multă plăcere. De către un expert în plăcerile vieţii înseşi, cum aflăm că este aparent ursuzul ei autor; de loc ursuz. Decât aşa, ca formă de apărare împotriva plicticoşilor şi a intruşilor. Ca şi la Proust, e vorba în aceste Memorii despre timp, despre timpul pierdut şi despre remuşcările stârnite de irosirea în van a timpului. Nu e zi în care autorul să nu regrete, să nu fie "muşcat de o remuşcare" spuneam, iar motivele căinţei îşi au ierarhia lor - cel mai grav, aflăm, este cel privitor la întrebuinţarea nesocotită a timpului, de incapacitatea de a rezista hoţilor de timp - ai timpului său, ai timpului Revel... Acest timp are la el o accepţiune specială - nu este în nici un fel doar timpul randamentului, al producţiei intelectuale etc., cel puţin în egală măsură este şi unul al trândăviei, al reveriei, al plimbărilor; aş spune al lipsei de ro