Prea scurt i s-a părut Cronicarului interviul pe care Iolanda Malamen i l-a luat lui Petre Stoica în ZIUA (nr. din 11 ian. a.c.). Prea scurt pentru câte ne-ar fi putut spune poetul Melanco­liilor inocente despre lumea prin care a trecut, despre vremuri şi oameni, despre poezie. Succinta convorbire ne dă totuşi o idee despre felul în care gândeşte azi poetul refugiat voluntar la Jimbolia, după ce, în anii ^90, se dedicase militantismului civic şi jurnalismului, colaborând frecvent la "Dreptatea". împătimit după presă este şi acum ("sunt bolnav de presă"), dar fără a mai scrie el însuşi în ziare, venind rar la Bucureşti, "în funcţie de evenimente". Departe de a fi un "nostalgic" al epocii pre-decembriste, Petre Stoica nici nu este un incriminator vehement al acesteia şi nici nu se oferă, ca alţii, drept model moral. Ar fi avut totuşi de ce pentru că nu a făcut, ca scriitor, înainte de 1989, nici un fel de compromis. Recunoaşte că frecventa pe atunci boema, că i s-a întâmplat să întârzie la slujbă după nopţi petrecute cu Nichita şi Hagiu, dar că a muncit cu tragere de inimă ca redactor de editură sau la "Secolul 20". Are bune amintiri despre atmosfera de la acea admirabilă publicaţie, scoasă în grele condiţii de echipa condusă de Dan Hăulică, un om tenace, dar şi "de o mare delicateţe". Dar, cum spuneam, interviul este prea scurt. Pe când o carte-interviu cu Petre Stoica? Este o sugestie pe care i-o face Cronicarul Iolandei Malamen.

Prea scurt i s-a părut Cronicarului interviul pe care Iolanda Malamen i l-a luat lui Petre Stoica în ZIUA (nr. din 11 ian. a.c.). Prea scurt pentru câte ne-ar fi putut spune poetul Melanco­liilor inocente despre lumea prin care a trecut, despre vremuri şi oameni, despre poezie. Succinta convorbire ne dă totuşi o idee despre felul în care gândeşte azi poetul refugiat voluntar la Jimbolia, după ce, în anii ^90, se dedicase militantismul