Desi scrie despre sine, autorul foloseste mai intai persoana a treia, din pudoare. Scrie despre sine ca despre un altul, dar ce altceva decat (si) un strain purtam toti in noi, uneori fara sa il cunoastem niciodata? Barbatul "strain" priveste pe fereastra, de la etajul zece al unei cladiri din New York, scruteaza"forfota Paradisului", spune scriitorul. Aici s-a stabilit Norman Manea, in 1988, si a devenit, intre timp, scriitorul roman cel mai cunoscut si tradus in lume. In "Paradis" nu exista ingeri, ci o lume ametitoare prin diversitate. Desigur, "Paradisul" e o imagine idilica, iar scriitorul citeaza versurile ironice ale poetului Z. Herbert:"In Paradis e mai bine ca in orice tara. Sistemul social e stabil, guvernantii intelepti…". Astfel incepe Intoarcerea huliganului, ultimul roman al lui Norman Manea, aparut in a doua editie deja, in 2006, la Editura Polirom. Scriitorul poseda o biografie speciala care, din pacate, inlocuieste, uneori, lectura operei. Prima editie a cartii a aparut in 2003, tot laPolirom, si a fost bine primita de… o parte a criticii. In octombrie 2006, romanul a fost recompensat cu cel mai prestigios premiu acordat, in Franta, unui scriitor strain: Prix Médicis Etranger. Predecesori? Kundera, Cortazar, Zinoviev, Eco, Auster, Roth, Pamuk. Intoarcerea huliganuluieste un splendid roman despre memorie. Despre nedreptatile din istoria noastra recenta, si nu doar despre nedreptatea facuta evreilor. Despre cunoasterea de sine si, inca o data, despre memorie. Un roman proustian, de fapt. O aventura in"le moi profond", "in aceasta incertitudine pe care o numim sinele"*. Romania devine, in text, "Jormania", nume preluat dintr-un text al lui I.P. Culianu. Tara natala, confiscata de doua dictaturi, pe rand: cum sa te intorci acolo, in 1997, dupa 9 ani? Aceasta e intrebarea de la inceputul cartii. Ideea intoarcerii in tara declanseaza o intoarcere in memori