Pe 27 decembrie 2006, cu putin timp inainte de intrarea Romaniei inUniunea Europeana, presedintele a promulgat Legea privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor (489/2006), dupa ce fusese adoptata de parlament cu o zdrobitoare majoritate. Tara mai cunoscuse anterior doua legi ale cultelor, cea din 1928 si cea din 1948. Aceasta din urma, expresie a ideologiei comuniste care a dominat Romania vreme de mai bine de patru decenii, a fost in vigoare 17 ani dupa caderea regimului. Desi in dispozitiile finale se aminteste ca prin noua lege se abroga legea din 1948, ne punem intrebarea: de ce nu s-a intamplat acest lucru imediat dupa 1989? Si, mai precis: de ce s-a emis aceasta lege abia acum, adica la 17 ani de la prabusirea comunismului? Explicatia e simpla si indeobste cunoscuta: rivalitatile si negocierile dintre cultele recunoscute, dintre stat si culte, in toti acesti ani care au urmat caderii sistemului totalitar. Laicitatevs. religiozitate, statul si actorii religiosi Si totusi, era necesara o astfel de lege in Romania? Nu cumva erau suficiente precizarile generale dinConstitutia Romaniei, adoptata in 2003? Potrivit acesteia, cetatenilor romani le sunt garantate libertatea constiintei (art. 29: "Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma…"- alin. 1; "Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc" - alin. 2) si libertatea de exprimare (art. 30: "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile"- alin. 1). O problema o reprezinta totusi art. 29, alin. 5, care prevede: "Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul ace