În Dicţionarul limbii române (DA), în volumul cuprinzînd litera C, tipărit în 1940, substantivul cadru apărea ca o simplă variantă, sub cuvîntul-titlu cadră. Lucrul pare astăzi surprinzător: cel puţin în ultimii 60 de ani, cadru a căpătat o polisemie bogată, raportul de frecvenţă dintre el şi cadră inversîndu-se în mod evident. Destul de rapida ascensiune a variantei cadru şi a altor cîteva cuvinte înrudite prin origine (în limba sursă sau prin derivare pe teren românesc: a cadra, cadrist, a încadra, încadrat) delimitează un ansamblu lexical marcat de rigiditatea limbajului birocratic şi chiar de apartenenţa la limba de lemn a perioadei comuniste (prin clişeele: "avem un cadru larg, democratic"; "un fertil cadru organizatoric" etc.). Locuţiunea prepoziţională în cadrul are o mare răspîndire, ilustrînd ten­dinţa mai generală de substituire a prepoziţiilor simple, cu grad ridicat de abstracţie şi polisemantism, prin locuţiuni cu sens mai restrîns şi mai explicit. Formulă identificată de Valeria Guţu Romalo drept clişeu (în Corectitudine şi greşeală, 1972), în cadrul substituie prepoziţiile în sau la într-un stil adesea destul de greoi şi artificial - "în cadrul spectacolului s-au prezentat..."; "sînt inginer în cadrul întreprinderii..." etc. Al. Graur a scris de mai multe ori împotriva acestui clişeu, criticînd, cu argumentul etimologiei (cadru = pătrat), anumite asocieri lexicale: "trebuie evitată expresia în cadrul ciclului, avînd în vedere că ciclul e rotund" (Dicţionar al greşelilor de limbă, 1982: 27). În momentul de faţă, în cadrul pare să se fi specializat pentru acele construcţii prin care e descrisă plasarea foarte generală într-o realitate abstractă, complexă, relaţională: program, proiect, reuniune, întîlnire, cooperare - sau apartenenţa la o instituţie: în cadrul Facultăţii, în cadrul Poliţiei ("doresc sa fiu un bun angajat al Legii şi ordinei în cadrul Pol