Anul trecut, prin septembrie, m-a sunat o prietena care, disperata, mi-a dat a intelege prin cateva fraze intretaiate ca viata ei s-a sfarsit - tocmai fusese ceruta de nevasta. Dar nu asta era problema (sau nu inca), ci faptul ca intrase deja in starea de spirit caracteristica viitoarelor mirese, si anume panica si stresul la cote ametitoare.
Problema ei era ca, avand in vedere ca nunta are loc in "doar" vreo 10 luni, sigur nu avea sa mai gaseasca vreun restaurant sau hotel care sa ii ia banii pentru receptie. Asa ca avea sa fie o mireasa fara petrecere, complet dezonorata, deci la ce bun se mai nascuse etc etc.
Pana la urma, evident ca a gasit un loc unde 200 dintre cei mai apropiati prieteni ai cuplului sa manance, sa bea, sa danseze si, eventual, sa se intoxice cu sarmalute, dar atacul ei de panica a fost doar prima din sirul de manifestari care marcheaza transformarea femeii in nevasta.
Din cate am putut eu observa prin cercul meu de prietene si cunostinte, dupa ce se marita, multe femei pica intr-una din urmatoarele categorii: "mortua est" sau "married and restless".
In primul caz, dupa ce isi pune pirostriile, proaspata doamna se transforma intr-o veritabila calugarita si, practic, da ortul popii in ceea ce priveste lumea inconjuratoare: nu mai are timp sa se vada cu prietenii, se dezice de obiceiul escapadelor decadente prin magazine, nu mai vorbeste la telefon cu orele cu cea mai buna prietena si, in absolut orice conversatie, trebuie sa strecoare numele sotului si, obligatoriu, detalii domestice ("mobila pe care ne-am luat-o", "masina pe care o sa o cumparam", "cheia franceza pe care a cumparat-o el si eu l-am ajutat" etc). Mortua est dezvolta un talent fantastic de a-si face prietenele single sa se simta prost, atunci cand debiteaza axiome de genul "mi se pare de-a dreptul imoral sa dai atatia bani pe o pereche de pantofi" sau "daca
