Bucureşti, Bdul Şulea 31, scara 2 este adresa unde am copilărit între 1967 şi 1987. M-am întors acolo după douăzeci de ani. Veţi citi discuţiile cu tantile sub fusta cărora am crescut.
Dar acolo lîngă cais era mult spaţiu verde.
Copacii s-au făcut pădurice. Gardul viu? Unii l-au smuls, alţii l-au stricat. În general, copii. Pe vremea de care vorbim, băbuţele stăteau pe gardul ăla, "la şanţ". S-a bătătorit totul, au pus sîrmă ghimpată. Acum nu mai stă nimeni de vorbă cu nimeni.
Bine, erau "nişte sperietori" care aveau grijă de locurile astea. Iordănescu ce mai face?
A murit, de curînd, şi soţia lui a murit de seninătate, cu o boală foarte grea a creierului, şi mai era Iulian, doamna Iulian, care stătea unde stă dentistul acum. Ei doi erau grădinari şi făceau locul din faţa blocului.
Ungureanu de la scara 3? Îi puneau copiii craniul în uşă. Îi dădeau clanţa cu pipi.
Ăla avusese şi funcţie militară. Şi copiii trebuiau să fie ostaşii lui. A murit.
Ţiganii de la scara 4 mai sînt?
Da, Babulea. Babulea a murit, era la contrabas. El era atîtica şi căra contrabasul ăla cu el. Era muncitor. Ei au fost pînă la Mia, fii-sa, cu conceptul ăsta să munceşti indiferent ce, de a fi om. Nu furînd. Pînă la Mia. Mia a luat un tip care se ocupa cu probleme din astea... interlope, droguri, fetiţe, aşa. A fost prins. Ea e cu afacerea aceeaşi, merge în continuare, cu fetiţe foarte proaste... ziceau nişte persoane... Ştiu că mi se spunea cînd era Florin tînăr... hai, bă Vicky, te mai ţii după Florin. Da, de ce nu... avea 18 ani, stătea la mine în casă, nu?... răspund pentru el. Eu vreau să stau liniştită cu capul pe pernă, nu să stau să-l păzesc, şi strigam Florin, Florin. Mi-era că intră în colimator din asta. La 12 noaptea, "aoleo", strigam, şi el imediat, "sînt aici, ce strigi aşa, aude tot blocul... treci în casă imediat. Vii în casă sa
