Abia acum, după foarte multe decenii, poate chiar mai mult timp, în care intră şi studenţia, şi cel de-al Doilea Război Mondial şi ce a urmat după el, totalitarismul, expresia, pe ducă se pare, în orice caz, demodată,... şmecherie cu ghivent, ce-mi părea fără sens atunci, astăzi o înţeleg mai bine. Ca şi cum mi s-ar fi luat un văl de pe ochi. Şmecherie automatizată, adică. Mecanizată. Capabilă să funcţioneze uneori şi singură, independent de tine, şi când dormi... Ca unsă. Ceva în genul ăsta... Pentru românul ahtiat de noutăţi şi în general de mecanica fină, productivă, era, într-adevăr, un produs, o unealtă utilă, chiar şi imaginară, o metaforă de serviciu. Nu degeaba, cei mai mari escroci din Europa, pe vremuri, şi nu doar în romanele poliţiste, erau români-români, de-ai noştri, un Vasilescu, un Ionescu, un Popescu... Dar şi când om intra noi, de-a binelea, în Ea, să vedeţi!... Cei 50 de ani de învăţământ politic au obişnuit românii cu ideea că cine câştigă mai mult, (chiar pe merit) e un bandit, un hoţ, ce trebuie denunţat, pedepsit; iar dacă nu, supus dispreţului public. Cei ce trebuie să-şi declare azi averile au în sinea lor, o mentalitate de bandiţi şi de hoţi, de infractori neprinşi încă. Astfel se explică fuga generală a celor în cauză de adevărul situaţiei lor materiale, financiare. Dacă şi premierul rotofei căzut cloşcă pe ouă anii trecuţi varsă în contul nevesti-si majoritatea averii, prostindu-ne pe toţi. Domnul Sache, marele jurist, gata să atingă suta, contemporan e puţin spus cu... naşterea şmecheriei româneşti cu ghivent,... e de părere, în această privinţă că nu arhitectul, ci reparatorul, ba chiar îmbunătăţitorul ŞMECHERIEI CU GHIVENT este... este... este cel sărac şi cinstit... Şeful Tarafului Naţional dl Ion Iliescu, dialecticianul, pe de o parte, pe de altă parte... Asta da, şmecherie cu ghivent, ce lunecă pă deştiul ăl mic, ca unsă.
@N_
