Cuvantul-cheie pentru a caracteriza Trei frati de belea e vulgaritatea. Mai mult chiar decat un cuvant-cheie, vulgarul e modul de existenta a produselor marca Garcea - si cele TV, si cele de cinema. Filmul de fata se vrea o urmare a lui Garcea si oltenii, din 2002. Cu acelasi/aceiasi actori in roluri principale (membrii grupului Vacanta Mare) si acelasi tip de umor ingrosat la maxim. In acest punct, Trei frati de belea se inrudeste cu Pacala se intoarce, dar realizatorii au decenta sa-i dea o durata rezonabila. In plus, filmul nu e produs cu bani publici (prin finantari CNC), asa cum fusese cazul lui Pacala se intoarce. Umorul situational se imbina cu cel verbal si ambele marseaza pe aceeasi tusa groasa. Tehnic, filmului nu i se pot aduce reprosuri: imaginea, sunetul sunt ingrijite, montajul e OK. Evident, calitatile tehnice nu fac un film, dar la un film romanesc ele merita mentionate, facand comparatia cu filme tip Sergiu Nicolaescu, care chiar si tehnic sunt niste rateuri. Una peste alta, Trei frati de belea nu e un film care destinde, ci unul care inseamna timp pierdut prin umorul de joasa calitate. De evitat. Happy End , debutul lui Radu Potcoava in lung-metraj, e ultimul film romanesc al anului 2006. E un policier, gen foarte rar abordat in cinematograful romanesc, dar, din pacate, e un film complet ratat. Raul incepe cu scenariul (Mihai Fatu) si continua cu neputinta regizorului de a manui actorii. Astfel ca replici deja false (unele de-a dreptul ridicole) in scenariu devin de neprivit/neauzit pe ecran. Povestea e simpla si destul de coerenta, dar, din pacate, simplitatea se transforma in banalitate in cazul lui Happy End. E adevarat ca Radu Potcoava a sustinut, la conferinta de presa, ca filmul e neterminat si ca el nu si-a dat acordul - nici artistic, nici tehnic - pentru lansarea filmului in sali. Cu toate astea, nu se poate sa nu observam ca filmul are mar