"Luaţi, domnul meu, acuma, că de miercuri nu mai avem voie să vindem. Brînza de Sibiu n-o să se mai vîndă nicăieri", mi-a spus, duminică dimineaţa, "ciobăniţa" de la care cumpăr telemea de cîţiva ani, într-o piaţă din Bucureşti. Aşa se adresează ea clienţilor, cu "domnul meu" şi "doamna mea". Seara, am văzut la televizor o ştire din Mărginimea Sibiului: îmbrăcaţi frumos, cu cojoace şi căciuli de miel, ciobanii se adunaseră să vadă ce-i de făcut. Spuneau că vor veni la Bucureşti, se plîngeau că n-au ştiut din timp, că "mecanizarea" pe care le-o cer normele UE nu se poate aplica la oile lor, căci "unele dau o lingură-două de lapte, n-are rost să le pui mulgătoarea". Luni seara, altă ştire, plus ceva mici reportaje prin pieţe: "noi aşa facem din tată-n fiu, noi nu ştim altfel", spunea o vînzătoare; "asta e norma europeană, noi nu putem face altfel, pentru că România este monitorizată de Uniunea Europeană", spunea un şef de la Agenţia Sanitar-Veterinară.

Este primul caz de confruntare deschisă între "noi" şi normele europene, iar semnificaţia lui este, cred, mai importantă decît pare. Numai că actualitatea românească, ocupată pînă peste cap cu melodrama bileţelelor (e inutil să-l mai invocăm pe Caragiale, Maestrul a prevăzut totul), a ratat încă o ocazie de a căpăta sens. La ora la care scriu (marţi spre prînz), brînza încă "n-a explodat": naţionaliştii încă n-au început să verse lacrimi pe umărul ciobănaşului român, social-democraţii au pierdut ocazia de a critica guvernul de dreapta că îi lasă muritori de foame pe bieţii oameni, guvernul de dreapta (ocupat cu platformiştii) n-a apucat să amintească poporului că de vină este fostul guvern care n-a negociat cum trebuie capitolul "Agricultură", tradiţionaliştii n-au spus nimic în apărarea Tradiţiei, progresiştii n-au spus că vor progresul şi numai progresul, iar societatea civilă nu se ocupă de brînzeturi. Pest