Am auzit ca am fost la National TV, am luat banii ceruti si am plecat ca niste nesimtiti inainte de a se termina filmarea. Mi-au spus niste amici ce au citit revistele colorate si puse pe scandal in fiecare saptamana.

Am auzit ca am fost la National TV, am luat banii ceruti si am plecat ca niste nesimtiti inainte de a se termina filmarea. Mi-au spus niste amici ce au citit revistele colorate si puse pe scandal in fiecare saptamana. Da, alea in care e mare eveniment ca Andreea Marin merge la piata cu parul prins in moate sau ca Mircea Radu si-a luat un pachet de chibrituri. Tot de la amici care citesc astfel de "publicatii" am aflat ca ne-am imbatat sau ca am aratat semne obscene catre camera de fotografiat. Foarte bine. Am facut cate ceva din astea insa totul sta in nuante, in interpretari. E cuvantul nostru impotriva cuvantului scris cu majuscule de catre ei. Dupa ce am facut 7 ani de presa, prin provincie o sa completeze unii, imi aduc aminte ca e deontologic sa soliciti un punct de vedere al ambelor parti cand publici un material. In aceste cazuri nu se procedeaza deloc asa. Nimeni nu ne suna sa ne intrebe pe noi cei implicati sau acuzati ce parere avem. Astfel am vazut si o gramada de articole care in titlu semnul intrebari. "Andreea Raicu este cu X?", "Mutu l-a injurat pe Y?". Astea sunt doua exemple care imi ridica la fileu cateva titluri de articole imaginare despre si cu cei ce fac revistele de scandal: "Redactorii revistelor X sau Y sunt retardati sau doar se prefac?" sau "Se fac rubrici paparazzi pe bune sau fabricate?". Am intrebat nu am dat cu parul, nu!?

Aparitiile tv ale persoanelor publice se intampla in felul urmator. Un redactor suna, te invita, poti sa accepti sau nu, sa pui conditii sau nu, sa mergi sau nu. Daca incep sa sune iti fac peri albi, insista mult si bine. "Vedetele" cu fuste scurte si sanii pe afara si barbatii libidinos