Ultimul film românesc din anul 2006 îi aparţine lui Radu Muntean: "Hîrtia va fi albastră" (Premiul pentru Cel mai bun film în cadrul celei de-a doua ediţii a Festivalului International de Film Eurasia, desfăşurat la Antalya, în perioada 16-23 septembrie). Filmul face parte din seria de war movies, mai apoape, însă, de felul de a vedea lucrurile al lui Danis Tanovici cu "No Man's Land" (2001) unde războiul se află mereu în preajmă, fiind ocazia de a scoate la suprafaţă nu eroi, ci contraponderea pe care hilarul şi banalul o opun evenimentelor crude. Se poate observa în acelaşi timp şi sicitatea stilistică, marcă şi a filmelor lui Cristi Puiu, în parte datorată şi scenariului la care colaborează Răzvan Rădulescu, spre deosebire, de exemplu, de un Lucian Pintilie. Pe alocuri, acest scenariu care potenţează efectul de autenticitate al filmului pare insuficient lucrat. Oricum, filmul nu se transformă într-un studiu de caz şi e departe de un documentar - deşi experienţa regizorului în filmul documentar este semnificativă ("Şi ei sunt ai noştri" (1992), "Lindenfeld" (1994), "Viaţa e în altă parte" (1996)) - despre război, regizorul evitînd cît poate colajele documentare care-i stau la dispoziţie. Avem imaginea revoluţiei dintr-un TAB al MI, fără deschideri panoramice specifice superproducţiilor, fără personalităţi cu roluri decizionale importante, ca în cazul filmului lui Oliver Hirschbiegel, "Der Untergang" (Ultimele zile ale lui Hitler, 2004), fără deschideri simbolice sau parabolice, sau consideraţii vaste cu privire la umanitate.

Cîţiva tineri făcînd parte dintr-o unitate a Ministerului de Interne execută o misiune de rutină în noaptea dintre 22 şi 23 decembrie 1989, trimişi să patruleze cu un TAB într-o zonă periferică a Bucureştiului, departe de focul luptelor de la Televiziune "unde se trage". Printre membrii echipajului se află şi Costi (Pavel Ipate), fiul doc