Orice hotarire ar lua in situatia in care ar trebui sa intervina intr-un punct fierbinte de pe planeta (dictatura, razboi civil, genocid etc.), Statele Unite sint, aprioric, condamnate. Daca nu intervin, li se reproseaza ca nu sint sensibile la dramele umanitare. Daca intervin, li se aplica instantaneu eticheta de "jandarm mondial". Ideea ca Statele Unite sint vinovate de tot ceea ce se intimpla rau pe planeta este veche. A stat in centrul propagandei sovietice dupa cel de al doilea razboi mondial, a devenit - gratie tot influentei Kremlinului - leit-motivul discursului politic al liderilor lumii a treia, a fost reluata, cu si mai agresiva vehementa, de fundamentalismul islamic. Antiamericanismul a reprezentat si reprezinta, de asemenea, una din "valorile" promovate, cu obstinatie, de stinga occidentala; si nu numai de ea, intrucit in unele tari europene, in Franta spre exemplu, a fost ridicat pur si simplu la rangul de politica de stat (actualul candidat la presedintie, Nicolas Sarkozy, este primul care rupe aceasta traditie). Analiza fenomenului a fost intreprinsa, printre altii, de doi eminenti autori francezi, Jean-François Revel si Philippe Roger, ale caror carti le-am prezentat si comentat, imediat dupa aparitie, in aceasta rubrica. Dar nici Revel, nici Roger, nici nu mai stiu eu cine nu au reusit sa stavileasca discursul antiamerican. Acesta continua sa prolifereze si orice eveniment, orice initiativa americana, orice situatie conflictuala devin pretextul infierarii viguroase a Statelor Unite si a presedintelui lor de astazi.
Un articol publicat in ziarul nostru saptamina trecuta il prezenta pe presedintele Bush drept un idiot notoriu, "lipsit de discernamint", incapabil sa reactioneze corect si sa ia hotariri lucide. Iarasi, nimic nou sub soare. Presedintelui Eisenhower i se construise un portret robot in care aparea ca un militar de cariera cu gindire l
