Cred ca am vazut pentru prima oara oribilii pitici de gradina undeva pe Valea Prahovei, in drum spre Cumpatul. Dolofani, strident colorati, itindu-se printre ierburile curtii din fata unei case cu peretii plini ochi de cioburi de oglinzi. Mergeam la Cumpatul sa scriu. Aproape ca-mi trecuse cheful inainte de a incepe, uluita cum eram de imaginea aceea care continua sa se lafaie pe retina. Kitsch-ul suprem, mi-am zis, crezand ca era o inventie locala, fara sa stiu ca, prin mai toate curtile europene, piticii de gradina se inmulteau ca din drojdie. Cand am putut calatori, dupa '90, mi-am dat seama ca Germania batea toate recordurile, urmarita indeaproape de alte surori teutonice si nu numai. N-am reusit sa aflu ce-i facea pe posesorii de case cu gradina sa-si planteze oribilele creaturi, de care, de altfel, pareau mandri. Mai tarziu am aflat ceva si mai curios. Ca s-a instituit o asociatie de... eliberare a micilor monstri. O miscare la care au aderat (si adera) tot felul de indivizi de toate varstele si profesiile care "lupta", inclusiv pe internet, sa scoata din sclavie... piticii. Nu ca i-ar deranja kitsch-ul, ci pentru ca simt nevoia sa fie si ei intr-un Front de Salvare Internationala, sa activeze in folosul "binelui" si binele, nu-i asa, incepe cu libertatea. Nu stiu ce-o mai fi facand asociatia cu pricina si nici macar cum actiona ea concret. Stiu doar ca de curand s-au pus bazele unei alte asociatii eliberatoare. A Mos Craciunilor gonflabili care atarna pe la balcoane, in bataia crivatului. E, vai, sezonul spanzuratorilor si noii asociati care vor sa-i elibereze pe Mos Craciuni au motivatii in plus. Numai ca e, ca sa zic asa, marfa de sezon (pe balcon) si nu inradacinata in curte. Deci asociatia poate fi sezoniera. Oricum, faptul de a tot vrea sa eliberezi e induiosator, daca n-ar fi vorba doar de obiecte. Incepem cu astea deci. N-am stat sa aprofundez de un