Aflat la vârsta înţelepciunilor, Jancy Körössy a revenit pe scena Ateneului bucureştean, în zilele începutului de an, într-un concert al aducerilor aminte, într-un concert al speranţelor în ce priveşte destinul jazz-ului de la noi. Nu a fost un concert al retragerii, ci unul al doritelor continuităţi, al unor energii pornite cu decenii în urmă. A făcut-o cu un elan rostuit al dăruirilor adresate publicului, adresate muzicii. Eleganţa ţinutei o regăseşti în muzica sa, în improvizaţia pe care o stăpâneşte cu suverană distincţie. A fost un concert al unei aniversări pe care ne-am dori-o cu toţii.

În urmă cu patru decenii, în mijlocul anilor '60, Körössy iniţia o muncă de pionierat în ce priveşte informarea tinerilor muzicieni, a tinerilor intelectuali, în ce priveşte iniţierea noastră în marea lume a jazzului. O făcea cu răbdare, cu cuviinţă, cu conştiinţa aşezării unei importante fapte de cultură. Cântul său era clar, dispunea de limpiditatea unei gândiri muzicale atent rostuite, o gândire inspirată de o viziune poetică pe care te lăsa să o intuieşti, pe care te invita să o cauţi, să o găseşti. Inspiraţia din folclorul românesc nu l-a părăsit niciodată. A improvizat pe multe dintre temele muzicale preluate din muzica enesciană. De această dată, la Ateneul Român, Jancy i-a invitat pe scenă alături de domnia sa, în dialoguri intonate, pe tinerii săi colegi, pe pianistul Ion Baciu jr., pe clarinetistul Alin Constanţiu, pe contrabasistul Pedro Negrescu, pe bateristul Vlad Popescu. Au fost evoluţii de zile mari, vitalizate de energii creatoare impresionante! în compania flautistului Ion Bogdan Ştefănescu şi a violoncelistului Florin Mitrea, doi tineri maeştri ai vieţii noastre muzicale, Jancy Korossy a demonstrat extensiile atât de temeinice ale artei sale în domeniul muzicii academice. De ani buni îngrijeşte creşterea profesională a unui promiţător talent care este