Tariceanu sau Basescu? In fiecare din aceste nume pindeste alt viitor. E exact ce nu va lasa sa aflati televiziunile si ziarele care au luat scandalul la vopsit. Au tot interesul. Claritatea ucide nesiguranta, iar dumneavoastra trebuie sa fiti nesiguri, scirbiti si satui.
Nimic nu e mai important acum, la mijloc de ceata si furie, decit sa numim numele bun si sa refuzam lehamitea. Sa judecam problema de fond, nu detaliile, sensul adinc al conflictului, nu mizeriile lui nesfirsite. In laturi, stil si paranteze! Clar si direct: care e radacina razboiului? Acesta e firul ce duce spre iesirea din labirint.
Cuvintele-cheie au fost rostite de Tariceanu, dupa ce Basescu l-a acuzat de alianta cu oligarhia si a scos biletul care ii cerea sa cuminteasca procurorii care-l anchetau pe Patriciu („Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect?“). Tariceanu a raspuns cu doua contre. Prima: Basescu vrea sa-l oblige sa accepte afacerile firmelor apropiate de Cotroceni.
A doua: Basescu vrea sa-l forteze sa-i accepte jocurile si in politica, adica sa-l impinga la organizarea de alegeri anticipate. Acestea sint cuvintele-cheie. De cind sint alegerile o propunere rusinoasa? Sa ne amintim. Tariceanu insusi a fost campionul alegerilor aniticipate. Le-a si anuntat oficial. Apoi s-a razgindit si le-a blocat permanent. Avusese loc consultarea cu Dinu Patriciu.
Caci Tariceanu (numele politic de cod al lui Patriciu) nu e de capul lui in politica si in fruntea Guvernului. Daca Patriciu nu vrea alegeri, nu se fac alegeri. Asa a devenit Tariceanu cel mai bizar prim-ministru din istoria Romaniei: un sef de guvern care nu vrea binele propriului guvern.
De ce nu-i pasa primului-ministru daca ai lui au sau n-au putere in Parlament? Pentru ca nu asta e misiunea lui. Misiunea lui e sa vegheze la treburile oligarhiei, iar indicatia i-a v
