La opt ani de la evenimentele de la Costesti, putini localnici se mai sforteaza sa-si aminteasca ceva de atunci. Printre ei se numara primarul de astazi, Valeriu Popescu, pentru care conflictul sângeros de atunci s-a redus, in timp, la o povestire banala, de birou. „Eram director de scoala atunci si am plecat dimineata la o sedinta, la Vâlcea. Am vazut eu tot drumul masini de politie, de jandarmi, care se indreptau spre Costesti, dar nu le-am luat in seama. Dupa intrunire, am fost anuntat ca nu ma pot intoarce, drumul era blocat. Am plecat totusi. Cu vreo doi kilometri inainte de Dealul Costestiului, am parcat si am luat-o pe jos. Fortele de ordine inchisesera drumul cu un baraj si asteptau, urmarite de la distanta de tot felul de gura-casca din sat. A doua zi a trecut repede. Minerii veniti dinspre Târgu Jiu s-au cazat la Horezu. Au mâncat bine, au dormit si au pus la cale strategia. I-au luat pe jandarmi ca in punga, din trei parti. S-au implicat si câtiva localnici, asa, ca tot se gaseau la fata locului, dar acum nu ar mai recunoaste nimeni... S-a sfârsit repede: comandantii jandarmilor au plecat repede si i-au lasat pe baieti sa se descurce. O bezmeticeala buna si gata...“, concluzioneaza Valeriu Popescu, la implinirea celor opt ani de la mineriada. La opt ani de la evenimentele de la Costesti, putini localnici se mai sforteaza sa-si aminteasca ceva de atunci. Printre ei se numara primarul de astazi, Valeriu Popescu, pentru care conflictul sângeros de atunci s-a redus, in timp, la o povestire banala, de birou. „Eram director de scoala atunci si am plecat dimineata la o sedinta, la Vâlcea. Am vazut eu tot drumul masini de politie, de jandarmi, care se indreptau spre Costesti, dar nu le-am luat in seama. Dupa intrunire, am fost anuntat ca nu ma pot intoarce, drumul era blocat. Am plecat totusi. Cu vreo doi kilometri inainte de Dealul Costestiului, am parcat si am