(Foto: )
E trecut de ora 21, majoritatea copiilor din Romania asculta povestile mamei sau ale bunicii pentru a le veni somnul mai repede si de a fi mai dulce in lumea basmelor duse in vis. Trec linistit spre casa, aud susurul Oltului ca un bocet in linistea noptii si ma cutremur, moare in mine ceva si aceea este linistea sufleteasca atit de asteptata, atit de dorita.
Trec niste femei tinere cu copii mici, "hai tu sa le arat discoteca...de ce nu vrei? copilul vrea sa vada discoteca, ce daca... lasa.” Frinturi de fraza pe care nu le-am prea bagat in seama, am trecut mai departe sa ma intalnesc cu un prieten la un local. Stau si astept. Intre timp intra trupa cu copii.
Trei femei, (doua, foarte tinere) si un barbat trecut prin flacara, jarul si cenusa minei, el trist, ele vesele, un copil tinea in brate o pisica foarte mare, gasita pe drum si se chinuia din rasputeri sa o duca, parca era spanzurata, cu manutele lui sub picioarele ei din fata, mai mult tirita, matura urmele discrete de praf. Fetita era cea cu pisica, avea doar doi anisori, iar baietelul patru.
Se aduce pentru consumatie: bere, sucuri si rachiu. Se incing spiritele, una dintre femei varsa un pahar cu bere, copii alearga prin local, fiecare vrand pisica, unul se face ca o arunca, celalalt se sperie, e incurajat si amindoi au promisiunea ferma ca o vor lua acasa.
Probabil cea mai "isteata” dintre femei si-a dat seama ca atunci cand va lipsi de acasa, ore bune, copilul cel mare are instrumentul ideal de a-l pune la punct pe cel mic "Ii arata pisica”, asa ea, linistita, poate merge sa mai faca pe undeva alt pruncusor pe care docila il asteapta acasa pisica.
Tristetea acestor copii nascuti sub zodia localurilor de noapte, apoi crescuti in fum de tigara si aburi de alcool, intr-un oras in care
