"Cum te cheama?" "Andei!". Atat poate sa spuna. La intrarea in comuna Corneni, jud. Dambovita, traieste un copil de 3 ani. Cantareste doar 10 kilograme. Nu prea vorbeste, iar picioarele si o mana ii sunt paralizate. Sufera de tetrapareza spastica.
Asistentele sociale din comuna nu stiu care e boala copilului. "Cum te cheama?" "Andei!". Atat poate sa spuna. La intrarea in comuna Corneni, jud. Dambovita, traieste un copil de 3 ani. Cantareste doar 10 kilograme. Nu prea vorbeste, iar picioarele si o mana ii sunt paralizate. Sufera de tetrapareza spastica. Inundatiile au lasat familia sa fara casa si cu datorii la CEC, primaria nu se sinchiseste de ei, iar singurul venit il aduc palmele muncite ale tatalui si cativa oameni cu suflet bun care le mai dau ajutoare.
Sta chircit in bratele tatalui. Cu privirea-n pamant. Picioarele incolacite si mana stanga lipita de piept sunt imaginea trista a unui copil care nu stie ce inseamna cum e sa te poti misca. Il cheama Andrei. Are 3 ani si doar 10 kilograme. Nu are jucarii, nu are prieteni si nici macar forta de a sta in picioare. Mamei ii dau lacrimile. Cu picioarele impletite, baietelul se chinuieste sa stea drept, sprijinindu-se de bratele tatalui. Chipul i se schimonoseste, mainile ii tremura. Nu reuseste. Se uita cu ochii umezi la tatal sau, rugandu-l parca sa-i crute durerea. Parintele il ridica in brate ca pe un fulg. Andrei zambeste si se ghemuieste la pieptul tatalui sau. Ochii sai negri, umbriti de gene lungi, privesc in gol. Respira greu. A obosit.
Sechele si urme de casa. "Cat chin pe copilasul meu!", sopteste mama si-si sterge lacrimile cu podul palmei. Boala de care sufera baiatul i-a atrofiat muschii picioarelor si i-a paralizat una din manute. Ba mai mult, din cauza pozitiei incovoiate pe care o are tot timpul, una din coaste a devenit mai proeminenta. Si-l incomodeaza. Andrei avea 1 an si doua
