Ca membra a Uniunii Europene, Romania mai are multe de facut pentru a ajunge la standardele celorlalte tari membre. Si cum de acum incolo nu mai e vorba numai de "ciorba noastra", in care nu se amesteca nimeni, ci de o "ciorba" comunitara, in care, teoretic vorbind ne putem trezi ca cetateni ai Uniunii vin in Romania sa studieze, sa munceasca sau pur si simplu pentru ca vor, dupa pensionare, sa se mute intr-un alt colt al tarii (Europa) in care traiesc, e probabil timpul sa ne gindim la tarele sistemului care i-ar deranja cel mai mult pe potentialii concetateni ai nostri care ar alege Romania ca loc de rezidenta.
Ca unul care s-a mutat cu tot calabalicul din Romania in Statele Unite si mai apoi de acolo in Japonia, pentru a se intoarce din nou in Statele Unite, principalul serviciu care ma inspaiminta in Romania la acest moment este posta. Mutatul international, in ipoteza ca as decide sa ma intorc in tara de bastina, ar depinde in principal de serviciile postale. De la sutele de carti pe care atit eu cit si sotia mea ar trebui sa le trimitem in tara, pina la amintiri de prin locurile pe unde am calatorit, obiecte de arta, piese de mobilier, etc. toate ar trebui trimise prin serviciile postale. Sigur ca ar costa serios. Problemele, insa, asa cum le vad eu acum, din experientele pe care le am cu Posta Romana, ar incepe dupa ce bagajele ar ajunge la destinatie.
Haideti sa presupunem ca ne-am muta inapoi in Braila. Oras mare - al 10-lea din tara ca populatie, ne spun ghidurile turistice, dar si cele mai recente date statistice - , cu reale posibilitati economice, Braila ar putea deveni o destinatie nu numai pentru fii ratacitori ca mine, ci si pentru varii categorii de cetateni europeni. Ei bine, odata ajunse la Braila, bagajele mele venite prin posta ar lua o pauza. Ar trebui mai intii sa treaca prin vama, moment in care agentii vamali ar trimite
