Reporter: Numele si prenumele, va rog!
Arama: Arama Fanel, dar care-i problema? Ne cunoastem de undeva?
Reporter: Da, de la ski.
Arama: Aoleu! Ati fost si voi pe pirtie?
Reporter: Ihi! Si stim exact ce s-a intimplat. Mai bine ati recunoaste faptele de care sinteti acuzat, poate cadem la o intelegere.
Arama: Bine, domnule, m-ati prins. Cu ce sa incep? Hai sa va zic cam cum arata camera de hotel in care m-am cazat. Ma, deci lux, nu gluma...
Reporter: Alo, domn' comisar, faci misto de noi?
Arama: Ok, am inteles. Deci asa este, nu mi-am rupt nasul pe pirtie, asa cum am declarat initial. Dar intelegeti-ma si pe mine, ziarista aia de la "Obiectiv" m-a presat, incit pina la urma am cedat. Ce era sa-i zic? Am bagat-o si eu pe asta cu pirtia, ca orice om poate sa o pateasca la o adica, nu-i asa? De unde naiba sa stiu eu ca erati si voi pe-acolo si ati vazut ca nu a fost vorba despre nici un accident. Caci, ca sa fiu sincer pina la capat, mie mi-e si frica sa pun schiurile in picioare. M-am dat doar cu capacul de la wc, pentru ca pe sacosa nu prea pot sa-mi tin echilibrul.
Reporter: Si cu nasul cum a fost?
Arama: Lasati-ma, ca numai cit imi amintesc, ma ia cu dureri. Uite si tu in ce hal arat! Parca as fi Leonard Doroftei in repriza a 12-a. Sincer sa fiu nici nu mai imi amintesc bine ce s-a intimplat. Vorba aia, era Revelionul, mincarea fusese buna, iar vinul exceptional. Stiu ca pe la 12 noaptea, am iesit cu totii afara sa sarbatorim. Bineinteles ca aveam artificii, ca doar nu eram prosti sa aniversam ca muritorii de rind, care chiar au pus botul ca vin amenzile alea mari peste ei daca dau cu bombardeaua. Dintre toti amicii mei, eu aveam gradul cel mai mare. Si functia, pentru ca, vorba aia, unul este adjunctul inspectorului sef. De fapt, stai asa, ca mai este unul Decu, da' el
