Căprioara Suzie este cel mai alintat şi mai iubit membru al unei familii din Cloaşterf. A ajuns acolo pe vremea când era un pui mic şi singur şi a rămas pentru că aşa a vrut ea. 24 de ore pe zi, Suzie este liberă să facă ce vrea. După ce colindă puţin pe dealuri, la ora mesei vine din nou acasă.

Luna august 2006 a fost puţin mai ciudată pentru membrii familiei Medrea din Cloaşterf. Plecaţi pe câmp la cosit, mare le-a fost mirarea când, prin iarba înaltă, vârful coasei s-a oprit lângă un pui mic speriat de căprioară. Fragilitatea micuţei făpturi i-a făcut pe cei veniţi la coasă să renunţe la munca din acea zi, în speranţa că mama micuţului va veni după el. Către seară s-au întors pe câmp şi au găsit puiul de căprioară exact în acelaşi loc. Era tot acolo, dar era speriat şi flămând. "Bunicul a hotărât să îl aducă acasă pentru că venea noaptea şi să nu păţescă ceva, singur pe câmp. L-am hrănit şi am avut grijă de el. Eu m-am îndrăgostit de el şi speram să nu fim nevoiţi să ne despărţim de el", ne-a spus Alina, nepoata care s-a bucurat cel mai mult, de apariţia în gospodăria lor, a frumoasei căprioare.

Cu fiecare zi care a trecut căprioara a prins un curaj atipic unui asemenea animal, reacţionând uneori în tandem cu câinele casei, atunci când cineva necunoscut intră în curtea casei. Alina este foarte mândră de prietenia şi încrederea pe care căprioara i-o arată. Atunci când vine de la şcoală, căprioara Suzie o aşteaptă la poartă, se ţine după ea peste tot pe unde merge. Dar seara o aude de multe ori scoţând nişte sunete destul de ciudate. "Nu mai e veselă. Cred că nu îi place să fie singură. Sau îi e dor de celelalte căprioare. Dacă ar vrea să se alăture turmei de căprioare, care sunt în zonă ar putea. Că e liberă. Dar Suzie preferă să stea cu noi", ne-a spus Alina.

Puiul de căprioară a crescut astăzi fiind aproape de dimensiunile unei ciute adulte