Congresul extraordinar al Pnl (din 12-13 ianuarie) nu a adus schimbari spectaculoase in politica partidului. Faptul era previzibil.
Convocat pe motivul clarificarii pozitiei fata de "platforma" contestatarilor liberali (grupati in Pld), congresul nu a facut altceva decat sa confirme optiunea liderului sau, Calin Popescu-Tariceanu, pentru respingerea oricaror formule de unificare cu Pd-ul si, implicit, a oricarei posibilitati de anticipare a alegerilor. Asa cum au remarcat toti observatorii, congresul a dat impresia de pregatire formala perfecta, dupa un scenariu foarte bine pus la punct. Liderul a fost reales triumfal - fara contracandidat -, ceilalti membri ai conducerii fiind si ei multumiti, ca urmare a cresterii numarului de posturi de vicepresedinti. Pana si infrangerea celor doi apropiati ai presedintelui Pnl, Bogdan Olteanu - conducatorul Camerei Deputatilor, si Radu Stroe - ministru pentru relatia cu Parlamentul, in singura competitie a congresului, cea a vicepresedintilor partidului, a parut aranjata. In locul lor au fost promovati lideri cunoscuti pentru opozitia neta fata de Cotroceni, ca Ludovic Orban, seful organizatiei Pnl a Capitalei, Crin Antonescu, Teodor Atanasiu. Ministrul Afacerilor Externe, Mihai Razvan Ungureanu, apropiat in unele probleme controversate de pozitiile presedintelui Basescu, a pierdut, de asemenea, competitia, validand astfel parerea ca reuniunea liberala nu a avut alt scop decat confirmarea premierului Tariceanu in postul de lider absolut.
Afirmarea identitatii liberale a devenit, asadar, la acest "congres extraordinar" o chestiune de expunere a fidelitatii fata de premierul-presedinte de partid, operatiune executata cu entuziasm de delegati. Marile probleme ale strategiei Pnl-ului pentru perioada urmatoare au fost cu totul ignorate, probabil pe principiul - neliberal - ca vor fi rezolvate de conducere. Pnl-ul a a
