Decizia PD de a ramane la guvernare si a continua agonia Aliantei este o greseala politica. Ea nu face decat sa confirme speculatiile potrivit carora democratii au fost amenintati cu dosare, redescoperindu-si astfel vulnerabilitati pe care pana acum incercau sa le puna in carca altora. Valabila este si teoria ciolanului care creeaza nefericite dependente, vindecabile doar prin tratament indelungat in opozitie. Gresita a fost si baiguiala care a insotit condamnarea biletului, dar nu si a autorului, edulcorarea fondului problemei: nu este prima oara cand premierul minte, cu deosebirea ca acum a aparut si “ dovada”. PD pare sa fi scapat - oare de ce? - exact esentialul: Tariceanu a mintit electoratul si si-a mintit colegii de partid, pusi intr-o situatie careia doar o piele ingrosata in exercitiul functiunii ii poate face fata fara sa roseasca in direct. Se cerea demisia imediata si era logic ca PD sa faca asta. Argumentatia lui Boc - cum ca “ministrii PD si-au facut datoria si n-au de ce sa plece”, ca integrarea ne obliga si trebuie sa ducem la bun sfarsit angajamentele de guvernare, mai pe scurt tara ne-o cere - scartaie din toate incheieturile si are iz de dosarel. Ce sa mai discutam despre modul cel putin ciudat in care PD i-a luat apararea demisului Bodu?! “Daca imi facea mie Bodu aceste reprosuri, mai intai il bateam, apoi il dadeam afara”, a spus Blaga. Abordarea face probabil parte din mai noua strategie a PD de a se face pres la usa PNL. In acelasi timp, noul discurs voinicesc al lui Tariceanu e in deplina contradictie cu cei doi ani de gafe si razgandeala, vazandu-se cu ochiul liber ca e dictat de noii radicali alesi la congres. Faptul ca liberalii preiau retorica pesedista si peremista cu “presedintele dictator”, un fel de Lukasenko II, ca au viziuni apocaliptice cu natia strivita de cizma basesciana arata doar dimensiunea coalitiei anticotroceniste. Din punc