"Opriti-l pe Nicolaescu!"

Am asistat stupefiata la o stire transmisa la revista presei de la televizor. Ma refer la faptul ca ministrul Nicolaescu ne interzice sa mai tinem animale de companie (caini, pisici etc.) in mediul urban. Vom avea nevoie de aprobarea asociatiei de locatari. Tinand cont de faptul ca intr-un bloc sunt cel putin 40 de familii, va fi greu spre imposibil sa obtinem astfel de aprobari. Si stau sa ma intreb, sunt sau nu sunt proprietarul apartamentului meu? Ori poate mi-au disparut toate drepturile si eu nu stiu? Daca mama stranuta, nu ar trebui s-o scot afara din bloc? Poate, stiu eu, deranjeaza vreun spirit sensibil. Sau poate raspandeste virusuri...

Acum cateva zile, am telefonat la primaria din Cluj-Napoca, pentru a intreba ce putem face in cazul unui vecin care din aprilie 2006 ne terorizeaza cu daramari, puneri si spargeri de faianta si gresie. Acest vecin este in America si "mesterii Manole" pun faianta, gresie, fac film pe care il trimit acolo, departe, si daca nu place, noi continuam sa suportam schimbarea (spart, montat). Pana acum, asta s-a repetat de cel putin patru ori. Si actiunea e in continua derulare. Stiti ce mi-a raspuns reprezentantul primariei (in baza unui act legal)? Ca are dreptul sa faca ce vrea in casa lui. Si ca nu mai exista ore de liniste (or fi fost si astea ramasite ale comunismului). Singurele ore in care se considera tulburare a linistii publice sunt cele din intervalul 22.00-6.00. Si atunci ma intreb: cainele meu deranjeaza, iar bocaniturile vesnice, nu? Unul e mai proprietar si altul mai putin? Daca asta inseamna Europa, as vrea sa-l rog pe Basescu sa intre numai el si cu gealatii lui. Eu am drept de veto? Pot sa nu accept sa intru? Poate sunt o caraghioasa, dar faceti ceva si opriti-l pe Nicolaescu. Si-asa s-a facut antipatic prin felul in care a scapat Sanatatea din mana. Chiar oricine poate da