Cum altfel isi putea incheia activitatea de sef al ANAF Sebastian Bodu decat printr-un mare scandal? Doar toata activitatea "nemilosului" sef de la Fisc a fost un film prost, dar urmarit, cu gangsteri si justitiari. De aceasta data, declaratiile, montate sau nu, l-au costat scaunul de sef al Fiscului. Sebastian Bodu a fost in primul rand imagine. A fost dovada vie a faptului ca nu trebuie neaparat sa fii carismatic sau hipercomunicativ pentru a tine prima pagina a ziarelor. Lasand la o parte cresterea incasarilor bugetare, mai degraba efect al cotei unice decat al eficientizarii sistemului de colectare, fostul secretar de stat nu prea are cu ce se lauda. Niciun Al Capone autohton prins cu mata-n sac, nicio recuperare majora a datoriilor catre stat. Altfel insa, Sebastian Bodu sta bine cu prezenta prin presa. Seful demis al Fiscului a incercat sa faca pe omul negru si nu prea i-a iesit. Ba dimpotriva. Domnul Bodu a vrut sa bage frica in romani. Sa-i faca sa tremure ca americanii atunci cand aud de IRS. A lasat in urma insa numai dispret, rasete si, parca, un pic de compatimire fata de baiatul destept, doctor in drept, decapitat de interesele politice ale altora mai mari decat el.

Ca orice barbat pragmatic, de actiune, Sebastian Bodu a promis si a mintit mai ceva decat politicienii cu experienta. Omul de la Fisc a vandut, pe rand, Gara de Nord, Clubul Steaua si mai apoi Dinamo si Rapid. Odata incheiata eradicarea marilor ticalosi din fotbal, Sebastian Bodu si-a descoperit brusc valente pedagogice. A trecut la educarea tinerilor. Si a produs iar rumoare. Limbajul folosit in fituicile "de amenintare" era unul mai degraba suburban decat unul folosit de un licean care vrea sa invete ceva despre taxe si impozite. Vocabularul tehnic, care abunda in "smecher" si " marfa", este folosit mai degraba de cei care, cu siguranta, nu vor plati vreodata vreun impozit si chiar is