Lucian Postu Se pare ca prefectul Nicusor Paduraru s-a hotarat: vrea sa faca balet, dar incaltat cu bocanci de infanterist. Asa s-ar putea rezuma recenta numire a lui Emanoil Arhip in functia de purtator de cuvant al Prefecturii. Cu o precizare: bocancii pe care prefectul ii asorteaza la costumul sau de inalt functionar public au si plumb in talpi, si ceva cuie gata infipte.

Pentru cine nu stie, sau a uitat, Emanoil Arhip e ziaristul care a reusit frumoasa performanta de a se cafti in public, pe vremea raposatei Conventii, cu purtatorul de cuvant al Consiliului Judetean. E drept, acel purtator de cuvant era un personaj de trista si jenanta amintire, pe nume Florin Hozoc. Un individ a carui prestatie cerea mereu palme si suturi in fund, motiv pentru care a ajuns sfatuitorul de taina si tovarasul de cotcarii al senatorului Carlan.

In ecuatia noastra conteaza insa doar faptul ca prefectul si-a luat o perna noua, dar cu tepi. O preferinta cel putin bizara, daca ne gandim ca un purtator de cuvant ar trebui sa fie un amortizor intre seful lui si presa, si nu o manusa de box cu arc, gata sa tasneasca la cea mai mica atingere. Iar daca mai punem la socoteala si relatiile deloc cordiale pe care Arhip le are cu o buna parte a presei, putem concluziona ori ca prefectul e masochist, ori ca viziunea lui despre comunicare e una teribil de originala.

De altfel, ultima miscare in materie de PR e doar simptomul major al unei deficiente de care Paduraru nu pare indeajuns de constient. Cu o exprimare adesea confuza, pretios - incalcita, sau cu taxe de onorabilitate fixate, pentru Balul Palatului, la 500 de euro, seful Prefecturii are nevoie de o interfata serioasa si rezonabila, nu de o garda de corp incruntata si artagoasa. Oricat de simpatic si de combativ ar fi fost consilierul judetean Paduraru, situatia e diferita pentru prefectul cu acelasi nume. R