Prea obisnuit cu facilele bai de multime, cu poze de vacanta la Ciresica sau pe snowmobile, cu lepadatul de trei ori de Satana de la botezuri, ca nas, Traian Basescu a facut neatent o eroare tactica. Asemenea unui sahist de performanta, deprins cu victorii usoare, n-a gandit la un simultan decat prima mutare. Poate pierde, pentru ca, la pretentiile lui, si remiza e infrangere.
Punand-o (sau lasand-o) pe fosta sa consiliera preferata sa-si faca gurita trombon la TV, acuzandu-l pe Tariceanu ca a pus pile pentru Patriciu, iar apoi fluturandu-se si biletelul galben, nu s-a adus nimic nou. Se stia ca premierul incercase inadmisibil sa-l protejeze pe amicul Patriciu. Presedintele, scotand misiva din sertarul propriu, nu din arhiva, dincolo de tainuirea vreme de doi ani, n-a intuit ca deschide Cutia Pandorei si nici nu s-a intrebat ce risca si daca are aliati. Dupa doar doua zile, a aparut biletul scris de manuta sa in favoarea controversatilor patroni de la Alro. Or, in timp ce biletul lui Tariceanu (azi e, maine nu e) suna a rugaminte (“daca...”), cel al lui Basescu (seful statului, cu inca trei ani din primul mandat), trimis unui vremelnic ministru, mirosea a indicatie.
Colac peste pupaza, presedintele si-a pus in cap mai toate partidele. Nu e cazul sa credem ca se va ajunge la demiterea sa prin referendum (inca are peste 50%), dar i se arata pisica. Pana si pedistii, camasa-i mai aproape de corp decat haina, n-au prea mers pe mana mentorului de la Cotroceni, evitand sa iasa din guvern. Odata deschisa Cutia Pandorei, furtunile (si biletelele, apostilele cu iz de abuz, daca nu de coruptie) vor tot aparea. Electoratul asteapta sa le vada. Spre a sti daca si cu cine mai are sa voteze. Absenteismul se prefigureaza la vreo doua treimi.
