Autoritatile de la Bucuresti se "obisnuisera" cu nemultumirile taranilor din Regat. De altfel, la sfarsitul secolului al XIX-lea, rascoalele erau dese, dar guvernantii manifestau aceeasi nepasare fata de chestiunea taraneasca, cum erau numite in epoca problemele agriculturii.
Sate si orase in calea urgiei. Autoritatile de la Bucuresti se "obisnuisera" cu nemultumirile taranilor din Regat. De altfel, la sfarsitul secolului al XIX-lea, rascoalele erau dese, dar guvernantii manifestau aceeasi nepasare fata de chestiunea taraneasca, cum erau numite in epoca problemele agriculturii.
Razvratirile din anul 1888 se soldasera cu peste 3.000 de arestari ale satenilor din Ialomita, Gorj, Tecuci si Botosani, unii dintre ei fiind impuscati. In 1893 a fost randul vasluienilor, doljenilor si valcenilor sa se infrunte cu proprietarii. Evenimentele petrecute in anul 1907 au depasit insa orice inchipuire.
"Stateam pe un vulcan". Botosaniul era unul dintre judetele foarte bogate ale tarii pe acea vreme, fiind considerat principalul granar al Moldovei. In schimb, taranii de acolo erau printre cei mai sarmani din intreaga tara. Domeniul de la Flamanzi era al doilea ca marime din Romania (dupa Jigalia - judetul Ialomita), avand in jur de 30.000 de pogoane. Se afla in proprietatea lui Dimitrie Sturdza, nepot al domnitorului de la 1848 si posesor al unei averi fabuloase. Pentru arendarea acestei adevarate "mane ceresti" concurau doi cunoscuti afaceristi evrei - Fischer si Juster. In urma unei adevarate licitatii neoficiale, Fischer l-a convins pe Dimitrie Sturdza sa incheie un contract cu el. In sprijinul sau, arendasul se asigurase in prealabil de simpatia taranilor de pe proprietate, carora le promisese scaderea arendei. Promisiunile s-au dovedit insa desarte. Administratorul mosiei - Gheorghe Constantinescu - a impovarat conditiile angajamentelor semnate in anii tr
