Scandalul fara precedent declansat de cei care au castigat puterea acum aproape doi ani ne dezvaluie si o fata mai putin cunoscuta a politicienilor: aceea de scriitori ratati. Umbla vorba prin targ ca numai jurnalistii sunt, de fapt, niste genii literare care se lasa descoperite si doar in infinit de putine cazuri exceptia intareste regula.
Epistolele Patriciu-Tariceanu-Basescu-Basescu-Seres-Voiculescu exprima ganduri si idei ale politicienilor despre cum vad presedintele si premierul economia de piata functionala. Despre cum inteleg sa faca altfel decat cei pe care i-au blamat - adica pesedistii corupti - si despre cum vor sa mai fie alesi, vreodata, tot datorita promisiunilor de moralitate si virtute.
In sprijinul capitalismului curat, datator de profit, plusvaloare, locuri de munca, nivel de trai - premierul e cald, prietenos, curtenitor chiar. „Draga Traiane”, zice el... si incheie cu o intrebare care il salveaza de la dosar penal, pentru ca, daca presedintele avea ocazia sa vorbeasca la Parchet, iesea un trafic de influenta, daca nu, nu...
Premierul si-a lipit de-acum pe frunte nostimada acelei intrebari - „Daca poti vorbi la Parchet?” - si o va purta pana la finalul carierei politice.
Dar nici presedintele nu e mai prejos. Cum sunt permanent in concurenta pentru castigarea inimilor vajnicilor urmasi ai lui Decebal si Traian, Traian si... Calin, din zilele noastre, sunt si aici in competitie. Nu alearga un motor contra unui vapor, ci un bilet contra altuia. Presedintele are un stil mai sobru, fortat protocolar: „Domnule Ministru Seres”, zice...
Nu tu Codrut, nu tu „bai, Seres!”, dar finalul e tot cu schepsis: „Sa fie in interesul Guvernului si, daca se poate, in cel al Ec. Nat.”...
Curat murdar!, ar zice Caragiale. Curati-murdari ni se par si noua politicienii zilei de azi, care, desi ar treb
