- Diverse - nr. 256 / 23 Ianuarie, 2007 De la o vreme incoace, precum ciupercile dupa ploaie, au aparut fel de fel de formatii muzicale, cu denumiri care de care mai uschite. Cum se intalnesc, de pilda, doua-trei fatuci, mai aratoase (singura lor calitate!) care incep sa zdranganeasca la o chitara, sa chinuie vreo vioara, dupa ce isi confectioneaza o "costumatie" pe masura, adica sumara, isi incropesc o formatie. Nu ne deranjeaza, chiar deloc, ambitiile acestea muzicale. La cu totul altceva ne vom referi in randurile care urmeaza. Multe dintre aceste formatii de orientare "etno" vin in fata spectatorilor cu niste melodii inspirate de creatii populare arhicunoscute, cu pretentia ca ele ar fi inventat roata si au descoperit focul. Asa se face ca melodii precum "Cate flori pe Iza-n sus", "Mocirita cu tri foi", "Aseara ti-am luat basma" si multe altele, mai ales din Maramures, din Ardeal, ne sunt prezentate, regretabil, ca proprii creatii. Un fel de "izmeneala", vorba lui Arghezi. De parca ele, fatucile astea, ar fi creat acum, pentru prima oara, aceste melodii, fara a indica, obligatoriu, macar melodia de baza de la care au plecat. Un clar furt din zestrea spirituala a unui popor. De ce se recurge la aceasta modalitate suspecta si deloc cinstita? Creatorul popular, adica marele anonim care a creat, si "Miorita", si legendele, si doinele si cantecele noastre inegalabile, nu le pretinde drepturi de autor. Acesta-i calculul! Sa fim clari, nu faptul ca este folosita mostenirea culturala a neamului romanesc deranjeaza, ci modalitatea, felul in care se procedeaza, siluind, falsificand, denaturand uneori mesajul si frumusetea cantecului "imprumutat". Dupa cum se vede, unii preiau un "exemplu" precedent, conform caruia "Sanie cu zurgalai", melodie draga Mariei Tanase, a devenit slagar "american", iar ceva mai in vest, "Fecioreasca", "Barbuncul", "Invartita"chiar, alte jocuri r