Ceea ce se intimpla in aceasta perioada la nivelul conducerii tarii este mai mult decit aberant. E o situatie fara sens, iscata de mintile politicienilor, prea scurte ca sa poata vedea dincolo de propriile orgolii, de interesele lor meschine sau de propria prostie. E de-a dreptul jenant si, in aceeasi masura, revoltator. Razboiul oarecum ferit inainte de 1 ianuarie, dintre presedintele Basescu si premierul Tariceanu, se duce, din momentul integrarii Romaniei in UE, pe toate fronturile, in cele mai abjecte forme cu putinta. Din noaptea de Revelion, cind cei doi au sarbatorit integrarea separat, si pina acum, conflictul s-a acutizat intr-atit incit s-a ajuns la acuzatii reciproce de coruptie la cel mai inalt nivel, folosindu-se intreg armamentul din dotare: dosare secrete scoase acum la iveala, biletele compromitatoare, declaratii belicoase si atitudini razboinice fatise, sustinute de taberele formate in jurul celor doi protagonisti. Imaginea generala e una jalnica, dezolanta, de tara neguvernata, in care Presedintia si Guvernul nu se mai inteleg sub nici o forma, stare perpetuata si in Parlament, impartit in mai multe tabere: una de partea lui Basescu, alta de partea lui Tariceanu si a treia impotriva ambilor. S-a ajuns chiar la demararea procedurilor de suspendare a presedintelui, in paralel cu ideea initierii unei motiuni de cenzura impotriva guvernului Tariceanu. Interesant este insa altceva: ca nici o formatiune politica - poate, cu exceptia PSD - nu pare hotarita cu adevarat sa transeze problema, ci dimpotriva. In afara unor declaratii mai mult sau mai putin razboinice, politicienii prefera sa o scalde asa in continuare, ba chiar sa dea aparenta unor impacari de moment. Teoretic, Alianta D.A. este in continuare la Guvernare, desi practic ea nu mai functioneaza de mult. Nici in interiorul Executivului lucrurile nu merg deloc grozav, ministrii facind parte, la rind